Criticii – se plang mereu sau ofera sfaturi nesolicitate
Martirii – sunt mereu victime si sunt plini de mila fata de sine
Suparatii – mereu pesimisti si negativisti
Buldozarele – cei lipsiti de bun simt
Barfitorii - cei ce raspandesc toate zvonurile
Control freaks (nu-mi place “monstrii controlatori”) – cei ce nu se pot relaxa si lasa lucrurile asa cum sunt
Tradatorii - cei duplicitari
Invidiosii – spumega mereu de invidie
Vulcanii – acumuleaza mereu tensiune si sunt gata sa erupa
Buretii – au mereu nevoi de ceva, dar nu dau nimic inapoi
Concurentii - tin scorul la orice

Sigur aveti in jurul vostru macar o persoana din categoria celor de mai sus. Aveti grija la cei care apartin unei astfel de categorii si incercati sa-i evitati pe cat posibili. Pentru a va fi bine. In prezent si viitor.

aveti grija la cei ce va pot rani sau seca de energie este un post al lui Ionut Pepenar

Relaxarea este o modalitate psihofiziologica de depasire a crizei de adaptare.

In mod normal, o minte care este supusa incontinuu unui efort considerabil va avea de suferit de pe urma acestei presiuni.

Iata mai jos o metoda de relaxare in 5 pasi simpli, foarte eficienta, care te poate ajuta intotdeauna:

1. Imagineaza-ti ca te afli la munte, langa un izvor.

2. Pasarile se aud ciripind in aerul rece si curat.

3. Nimic nu te poate deranja aici. Nimeni nu cunoaste locul tau secret.

4. Sunetul unei mici cascade creaza un fundal sonor linistitor.

5. Si acum, incearca sa-ti imaginezi cu claritate figura persoanei pe care o tii cu capul sub apa.

Nu e a asa ca esti mai relaxat?

P.S. Stiu ca titlul e gresit, asa am vrut

Shung-fei sau cum sa te linistesti este un post al lui Ionut Pepenar

Posted with WordPress for BlackBerry.

The planet is fine. The people are fucked este un post al lui Ionut Pepenar

Facebook is going increasingly mobile as a service and it recently announced that it has more than 150 million active mobile users. The mobile figures break down as follows:

• iPhone has 102.2 million monthly active users
• Android has 11.9 million monthly active users
• BlackBerry has 62 million mau

The figures are a little strange as Apple said it has reached 100 million iOS devices shipped back in June and RIM has reported only 46 million BlackBerry subscribers as of the last quarterly conference call.

de aici

teoria cifrelor umflate este un post al lui Ionut Pepenar

In magazinele operatorilor, 95% din telefoane sunt achizitionate cu abonament
Branduri care au dat-o in bara

How to Fail as a Marketer in 10 Easy Steps
Social Media Trends Demanding for Marketers

cateva recomandari de articole este un post al lui Ionut Pepenar

Trebuie sa recunosc, titlul a fost scris cand am fost suparat, deranjat, jignit, enervat, de un telefon primit intr-o seara.

O sa incerc sa spun cam ce nu “se pupa” cand vorbim de telefon (nu conteaza daca mobil sau fix) si bunul simt. Si nu vorbesc de vorbitul in public al unora, de tipatul mai exact, sau de detalierea problemelor personale, etc.

Nu, vorbesc despre cum ar trebui sa initiezi un apel, de exemplu.

In primul rand, bunul simt striga, de unde o fi el… PREZINTA-TE!

Apoi sopteste: INTREABA DACA DERANJEZI!

Si mai ales, cand suni, suna o data, cel mult de doua ori (nu ma refer la numarul de taraituri, ma refer la de cate ori suni). In nici un caz NU SUNA DE 4 ORI IN 3 MINUTE! Omul poate fi: la volan, la WC, in pat cu sotul/sotia, la film, la teatru, la opera.

Daca ti se spune ca nu ai decat 2-3 minute la dispozitie, gandeste-te inainte daca cele 2-3 minute iti ajung pentru problema ta. Daca nu, CERE-TI SCUZE si INTRABA CAND POTI REVENI! Si revino atunci cand ti se spune!

Chiar daca suni un coleg de un nivel inferior tie, intelege ca are si el o viata a lui si ca poate il deranjezi. Si ca poate nu are chef sa vorbeasca.

In plus, imi amintesc cand lucram in customer care pe date si terminasem programul de vreo 3 ore si era la petrecerea unui prieten, intr-o sambata seara. Bausem si eu doua pahare de vin si ma bucuram de moment. Si ma suna un tip de la “voce” si ma intreaba ceva. “Mai baiete, sunt intr-un bar, suna-ma maine, sigur te pot ajuta de la 8 dimineata, dar nu acum”. Dar el nu si nu. Pana nu i-am zis ceva de sef-su’, nu s-a lasat. Stiu ca eram uimit si ma intrebam ce s-ar fi intamplat daca eram ametit si spuneam vreo prostie pentru client?

Daca tot deranjezi pe cineva la ore mai tarzii decat programul de lucru (desi e valabil si pentru programul de lucru), nu te astepta la reactii “de iubire” daca intrebi ceva ce trebuia sa stii cu  mult timp inainte. Iar inainte sa-l reclami pe saracul om la sef, intreaba-te cine e “pacaliciul” sau “tupeistul”. Nu cumva esti chiar tu?

Sunt doar cateva idei, restul le primiti de obicei in cei 7 + multi ani de acasa si din dezvoltare personala (de ex. daca esti intr-un birou si suna un telefon langa tine, civilizat si de bun simt este sa raspunzi, sa te prezinti cu numele intreg – a.i. sa inteleaga cel ce suna ca nu esti cel pe care il astepta sa raspunda si sa spui ca al tau coleg nu e la birou, dar poti prelua tu un mesaj, daca se doreste).

Tu ce idei mai ai? Facem impreuna un ghid?

despre telefon si bunul simt este un post al lui Ionut Pepenar

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?

Povestea cutiei cu piersici este un post al lui Ionut Pepenar

Asa, sa incep weekendul frumos

cand pasiunea si munca se intalnesc… este un post al lui Ionut Pepenar

Nu stiu daca e din cauza celor care lucreaza mult cu straini si atunci traduc in viteza din greseala “make sense” cu “face sens”, nu stiu daca e din cauza nestiintei sau lenei, cert e ca ce se intampla nu e deloc frumos…

Oameni buni, nu este corect face sens! Nu mai traduceti mot-a-mot expresiile din alte limbi. In ritmul asta o sa zicem (clasica!) ploua cu caini si pisici? Hai sa fim un pic mai atenti cum vorbim. Pentru ca ne facem de ras, lucru PE care nu ni-l dorim, nu?

Face sens? NU! este un post al lui Ionut Pepenar

Pentru restul lucrurilor exista linkedin, twitter, blogul si mailul. Parerea mea.

Sper ca cei care nu mai sunt pe lista sa ma inteleaga. Ma simteam sufocat, mi-am dat seama ca nu mai fac fatza si ca, de fapt, initial mi-am creat contul de fapt doar pentru cei foarte apropiati.. iar apoi m-a luat valul Cand intram pe facebook dupa o zi nu mai era placere, deja trebuia sa vad ce si cum, sa nu ratez nimic de la prietenii apropiati…

facebook vs. linkedin este un post al lui Ionut Pepenar