Amintiri din copilaria mea
(post de pe vechiul blog)
Zilele astea imi tot vin in minte lucruri din copilarie:
- sticlele de lapte cu gura larga, in set de 4 (sau in plasa de plastic)
- capacul din folie de aluminiu
- oranjada la plic.. Aaaaaahhhhh, ce gust demential avea!!! din 10 plicuri 8 le mancam direct, fara apa… de ele mi-e dor cel mai tare, chiar daca nu stiu daca acum mi-ar mai place… dar atunci… aaaahhhh, ce nebunie…. ce savoare… 
- mersul la pescuit, cu tata, pe mures… cate undite am rupt (si cata bataie mi-am luat…).; prima oara cand am prins 100 de pesti (bine, pestisori, nu-mi amintesc cum se cheama, cel mai mare era cat palma… pe cei cat degetul mic ii trimiteam la loc); tata statea mai in amonte si dadea la crap, la fund, eu dadeam la pluta
- uniforma de pionier si soim al patriei (cand scriam, fiind cu mintea departe in trecut, am facut o combinatie intre cele doua si am scris sifonier )
- fotbalul din curtea scolii, in timpul scolii dar si in afara (dl. Visan – niciodata nu v-am spus tovarasu’- m-am bucurat muuult ca v-am vazut zilele trecute!!!)
- tenisii
- “e proaspata painea?” -> “da, e proastapa”
- bomboanele cubaneze! vaaaai, cand mergeam pe “23″ pentru demonstratii, ne dadeau pepsi si bomboane cubaneze – si cum inca dintr-a 6a, a 7a imi placea sa chiulesc, mereu mergeam
- cat le-am injurat pe Miha si pe mama ca m-au chemat de la fotbal duminica la 12.30 (din cauza Cernobalului) – de obicei veneam acasa pe la 13:15-13:20, insa atunci m-au chemat mai repede
- cum ma jucam de-a Fat Frumos si Ileana Cosanzeana cu Roxana. Eu calare pe Pegas (bicicleta) in curtea aia mica, si cu mitraliera verde pe post de sabie; mereu il bateam pe zmeu, mama lui de zmeu – si dupa aia ca baietii, ieseam la fotbal
- cititul sau facutul lectiilor (niciodata nu mi-a placut “temelor”) la lumanare, ca nu mai era curent
- compuneriile geniale cu fraze din “caietul de expresii frumoase”; cam toate incepeau cu Soarele, ca un car de foc si tot asa
- aaaaaa, neaparat trebuie spus despre “cerutul prieteniei”!!!! Nu ca acum…
- macaroanele cu branza sau cu carne!! – d’aia dupa revolutie timp de 14 ani nu am mancat spaghete! nu mai suportam ideea, mama saraca tot incerca sa le combine ca sa para ca mancam mai multe lucruri…
- “iar ai speriat felia aia cu unt?” – iar ai pus ATAT de putin unt pe felia de paine?
- “adidasii” si “fratii petreusi” – pentru cei ce nu stiu, ciosvirte de oase de pui invelite intr-o pielita ciudata si doi pui scheletici intr-o punga
- aaaa, ca ziceam de oranjada… mai era si sucul helas de lamaie! o parte suc si 7 apa, parca asa era…
- conservele de carne de vita, pe care ne bateam in tabere cand mergeam. Ahhhh, taberele!!!! Acolo unde am invatat de toate, sa nu am probleme sa dorm cu 30 de persoane intr-un fost grajd, sa mananc orice fara nici o jena… Oh, cand ne jucam inecatea si profa de mate ne tinea la ochi si ne cupla pe toti…
- in top e si bautul de la furtun… “Nenea, nenea, ne dati si noua niste apa?” “Ma copii, e de la furtun, nu e buna!” “Lasa nenea ca pentru noi e buna, nu murim. Da’ mai rece nu aveti?” – mai aveam si pretentii… Si se ducea saracu’ om in casa si ne aducea apa rece….
- din an in paste, niste banane verzi pe care le punea mama in bucatarie, sus pe dulap, pe niste ziare, sa se coaca… Si eu la 4 ani, bolnav fiind, zicand “Vleau balaaaaaneeee”. Si acum mai rad ai mei de mine, a intrat in vocabular cuvantul “balana”
- saracii mei parinti disperati ca io spun bancuri cu comunisti pe strada. O parte le auzeam, normal, de la ei… In rest, de la ceilalti copii. So, am fost precoce, de atunci spuneam bancuri
- Pustoaica, cantata la chitara cu Danut, Mirelele si Miha… Si primul sarut din clasa a2a, cu Mirela a mare, din clasa 10a… Saraca, era singura fara prieten… Si daca ailalatii voiau sa joace sticluta si eu nu voiam sa plec de pe capul lor… Io mai aveam si tupeul sa inchidem lumina cand ne sarutam.. Si mi-amintesc ca si ieri.. Plecasem cu Miha spre casa si nu’s cu ce ma suparase. Si-i zic: te spun lu’ tata ca te-ai sarutat cu Danut (amandoi in clasa a 8a). La care ea: Te spun ca te-ai sarutat cu Mirela! Si io: nu, nu, gata tac!!! Si am tacut…
- aaaa, cum am uitat de vafa? inghetata vafa… Sau profiterol. Ne ducea mama la profiterol o data pe an, de obicei daca luam premiu sau era un eveniment foarte important
- iesitul cu tot cartierul in parculet la munca patriotica, toamna, sa strangem frunzele si hartiile.. Parintii mereu injurau, dar noi, copii, eram fericiti, faceam curat in parc.. noi ne jucam…
- nucii din curte, iubitii mei nuci din curte… Cat m-a durut cand i-am taiat… Toamna, cum batea un pic vantul, toti vecinii ieseam pe strada si ne bateam pe nuci. Si pe mine ma enerva ca ieseau atatia si-mi luau din nuci, erau nucii mei!!!
- imi placea cand reuseam sa iau paine proaspata/calda si desi pana acasa erau maxim 50 de metri (bine, daca luam de la a doua era altceva) reuseam sa mananc jumate. Si mama se supara si eventual ma trimetea sa mai cumpar una… da’ nu puteam sa ma abtin, chiar daca mi-o luam sau daca mai stateam odata la coada… si acum mi se mai intampla asta, nu am scapat de “viciu”
- pe langa helas si oranjada mai era brifcorul. Si cand mergeam in tabere mancam vata pe bat… Si acum mai am momente de nostalgie si cobor in parc si imi iau o vata
- fotbal minut cu minut. Ori acasa, ori cu radio-ul mic portabil la meci in Groapa. Si toti ne intrebau cat e scorul la celelate meciuri
- ciresarii, dar si serialele de pe bulgari..
Ehhhh, multe… Multe… cred ca totusi mi-e dor de copilarie… Parca a plecat prea repede… Si bineinteles, cand eram mic faceam orice sa devin mare…. mda….
