Dansul fetelor de la Capalna
Posted with WordPress for BlackBerry.
Jamie Oliver te intreaba ce pui pe masa
Vinerea trecuta am reusit, printr-o intamplare miraculoasa, sa fim la televizor la ora 12:15 noaptea (practic era inceput de sambata). Butonand, am dat la TVR2 peste emisiunea lui Jamie Oliver, “Ce pui pe masa?” (Jamie’s Fowl Dinners – clic pentru a citi mai multe, inclusiv sfaturi de la JO), un documentar de 76 de minute din 2008. Puteti vedea documentarul pe bucati, pe youtube (click aici)
“Carnea de pui este ieftină, sigură, sănătoasă şi gustoasă…” Asta îşi spun mulţi dintre “dependenţii” de pieptul de pui la grătar. Jamie ne demonstrează că această carne ieftină nu este deloc sigură, invitându-ne dincolo de porţile fermelor de pui, unde păsările sunt supuse unor transformări demne de filmele de groază.
Nu a fost vorba doar despre pui, ci si despre oua. Stiti ca si la noi au aparut discutiile despre ouale marcate cu 0, 1, 2 sau 3… La sfarsitul emisiunii aveam “pielea gaina” si ne gandeam la emisiune.
A doua zi cand am fost la Cora, la cumparaturi, m-am uitat la raionul de oua. Ouale ecologice costau 13 lei 10 bucati, pe cand ouale “clasice” costau 15 lei 30 de bucati…
Ne mai gandeam noi daca o sa mai fie o astfel de emisiune si saptamana viitoare.
Si mai ales de ce astfel de emisiuni nu sunt date in prime-time ci se dau la de la 12 la 2 noaptea… Daca va uitati diseara, o sa intelegeti probabil.
Pentru ca diseara avem un nou documentar, “Jamie Oliver: carnea noastră cea de toate zilele” (Jamie saves our bacon):
Jamie îndeamnă din nou la cumpătare delicioasă, de data asta vedeta fiind carnea de porc însoţită de câteva reţete-surpriză. El ne arată cum este procesată carnea de porc ieftină care ajunge pe masa noastră şi îi îndeamnă pe britanici şi nu numai să preţuiască şi să aleagă şeptelul intern, mai sănătos şi mai gustos, chiar dacă plătesc un pic mai mult. Căci mult şi prost este cu siguranţă o alegere nesănătoasă
Atrage atentia, promoveaza-ti produsul celor ce-l urasc
Iar am pus un titlu lung, dar nu am putut sa ma abtin, pentru ca voiam sa va atrag atentia asupra unui site care mi se pare genial. Da, cuvant mare, dar pe masura adevarului.
Am aflat despre Marmite acum vreo 8 ani, cand a venit cineva cu un borcan din UK si ne-a dat sa gustam. Au existat 2 reactii clare in birou: unii au mancat cu pofta si au spus ca este extraordinara, iar altii au zis ca e groaznica (printre ei fiind si eu).
Ideea de care va vorbesc este veche, insa acum mi-am amintit de ea, dupa ce am vazut o stire
Revenind la Marmite, ingredientele din care e formata aceasta pasta “minune” sunt (conform Google Translate): extract de drojdie, cu mai puţine cantităţi de soluţie de clorură de sodiu (sare de masă), extract de legume, niacin, tiamină, extracte aromatice, riboflavina, acid folic, ţelină şi extracte, deşi compoziţia exactă este secret comercial
Marmite este 100% vegetariana si o bogata sursa de vitamina B12, acid folic si niacin – de care au nevoie celule rosii din sange.
Dar nu despre crema in sine vreau sa vorbesc acum, ci despre ce au facut cei de la Marmite. Si anume site-ul Love it or hate it?
Este vorba de fapt de doua site-uri: unul adresat celor care iubesc Marmite si care considera ca e foarte buna si unul adresat celor ca mine. Poti sa-ti spui parerea despre motivele pentru care tie iti place sau nu Marmite, poti sa-ti cumperi tricouri cu mesaje imprimate sustinand sau nu Marmitele. Pentru ca si-au dat seama cum sa foloseasca notiunea de “bad publicity”.
Nu, nu sunt de acord cu notiunea de “Bad publicity is no publicity”. Dar am ajuns la aceasta concluzie doar dupa ce am vazut conceptul Marmite: Love it or hate it?.
Daca ai vreo idee, indiferent cat de nebuneasca pare, dar simti ca poate avea succes, nu ezita si pune-o in aplicare. Altfel ramai in grupul firmelor care vand acelasi produs, fara sa aduca nici o valoare in plus, firme care se bat pentru locul 2 sau chiar mai jos.
Marmite a mers chiar mai departe si a facut si site-ul MarmArt
New squeezy Marmite – you love it or hate it, you may have showered in it, or tried to bury it for good, but ever thought of drawing with it?
Arunca un pic pe cele doua (trei) site-uri si vezi cum ti se pare, vezi ce poti invata de la altii (vezi punctul 12 din “Scrisoare”), vezi ce poti face sa atragi atentia.
tu ce faci, asculti sau auzi?
Probabil ca multi ati vazut filmul White Men can’t jump cu Wesley Snipes si Woody Harrelson in rolurile principale.
Nu stiu cati dintre voi va mai amintiti insa de el. Si mai ales nu stiu care este principala scena de care va amintiti. Eu unul imi amintesc discutia dintre ei doi, in masina, cand vorbesc despre muzica. Iar Snipes ii zice:
Look man, you can listen to Jimi but you can’t hear him. There’s a difference man. Just because you’re listening to him doesn’t mean you’re hearing him.
Da, exista o mare diferenta intre a asculta si a auzi.
Fac o mica paranteza pentru ca vreau sa lamuresc ceva. Am scris si voi mai scrie articole in care-mi voi exprima parerea (de cele mai multe ori negativa, poate) despre romani. Pentru ca traiesc in Romania si pentru ca ma lovesc de romani. Nu inseamna ca toti ceilalti in afara de romani sunt altfel. Nu ma intereseaza si nu vreau sa mi se raspunde cu replici de genul: “Ce te face sa crezi ca la ei e altfel?”. Nu ma intereseaza pentru ca pe mine ma doare de mine si de ai mei, nu de ceilalti!
Romanii, cei de care m-am lovit in ultimii ani, au o meteahna (si faptul ca scriu despre acest lucru nu ma scoate din aceasta categorie a oamenilor despre care vorbesc): aud, dar nu asculta.
Dialog imaginar:
Ma asculti?
Da, am auzit ce ai spus, ai spus aia si aia.
Da, dar ai ascultat?
Ai baut, ce ai?
Dupa ceva timp, daca intrebi al doilea personaj ce a spus primul, o sa vezi ca nu mai stie… Pentru ca a auzit, dar nu a ascultat.
Chiar si prin simpla definire a acestor doua verbe se face o diferentiere. Dex-ul spune, de ex., ca:
AUZÍ, aúd, vb. IV. 1. Tranz. A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului.
ASCULTÁ, ascúlt, vb. I. 1. Tranz. a-şi încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. şi intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces) 3. Tranz. A acorda importanţă celor spuse de cineva, a lua în consideraţie; a împlini o dorinţă, o rugăminte
Suntem mult prea grabiti ca sa-i ascultam pe ceilalti, dar stim ca se supara daca nu-i bagam in seama, asa ca ne prefacem ca ii ascultam, ii auzim. Stim de la cursuri ca trebuie sa le oferi cate un feedback in discutie, dar in loc sa-l dam asa cum trebuie, ne agatam la un moment de o propozitie si facem ce am invatat la cursuri. Daca vorbim insa pe tema discutie peste ceva timp sau, daca trebuia sa facem ceva in urma discutiei, nu mai stim ce am vorbit.
De cate ori v-a intrebat iubita, mama, tatal, prietenul, daca ati trimis mailul ala de care v-a rugat. Sau sa cumparati produsul ala cand mai ajungeti la magazinul x. Care mail? Care produs?
Orice relatie, de orice fel, se bazeaza pe comunicare. Dar comunicare nu inseamna doar ca cineva sa transmita ceva si cineva sa receptioneze. Inseamna mai mult.
Un model clasic de comunicare presupune, pe langa transmitator si receptor si codare si decodare. Plus zgomot. Dar cel mai importanta, dupa parerea mea, este decodarea. Pentru ca aici implica si dorinta receptorului de primi mesajul asa cum a fost el gandit si interpretat.
Din pacate noi refuzam sa decodam mesajul cum trebuie, refuzam sa ascultam, motivand ca nu e nici o diferenta intre a a auzi si a asculta.
Stiu clar ce ai zis, pot sa-ti zic tot ce am vorbit.
Da, dar nu intotdeauna poti sa fii atat de categoric daca te referi la sens sau la circumsante. Poti sa spui ca ai inteles ce am spus? Tu poti, dar de fapt…
Tu te asculti ce spui?
Nimeni nu te intreaba daca tu te auzi ce spui, atunci cand spui tampenii. Pentru ca asta presupune altceva.
Cand auzi, auzi cuvintele. Dar auzi si ce se intampla in jur, auzi si muzica de la terasa de langa, auzi si ce zice comentatorul la televizor, auzi si cum se joaca niste copii pe strada si auzi si zgomotul facut de ei, zgomot care te enerveaza.
Cand asculti, te izolezi. Te izolezi de tot, iti opresti gandurile care nu au loc cu discutia. Ii acorzi toata atentia transmitatorului. Ii arati inclusiv fizic ca il asculti, prin limbajul corpului, luand o pozitie care sa transmita clar “Sunt al tau in intregime” (parca suna mai bine I’m all yours now).
Te-ai intrebat vreodata daca stii sa asculti? Sau daca doar auzi?
Ia o pauza si gandeste-te la ultima discutie mai serioasa. Ai ascultat ce a zis partenerul de discutie? Sau doar ai auzit?
Care e stilul tau? E cazul sa depui mai mult efort ca sa asculti? Trebuie sa inveti sa asculti?
Pe tine te asculti??
Da, stiu, sunt multe intrebari. Incearca sa ti le pui, in liniste. Asculta ce iti raspunzi si ia masuri, daca e cazul.
Un televizor Nokia, va rog
In cautarea unor poze, mi-am reactivat contul de flickr. Si am gasit o poza facuta acum cativa ani, intr-un hotel undeva in tara. Imi scapa acum locatia, dar stiu ca mi-a facut mare placere sa o revad azi, m-a facut sa zambesc asa cum am zambit si prima data….
Astazi zambesc pentru dumneavoastra
Asa zic cei de la Carrefour de la case. Din vreo 35, cam 30 au in piept un ecuson cu acest mesaj. Din toti nu am vazut pe nimeni sa zambeasca. Pe nimeni!
De ce oare avem mesaje de marketing daca cei din front line nu vor/nu stiu/nu au chef sa le transmita asa cum ar trebui?
Posted with WordPress for BlackBerry.
Un vin rosu sec fara alcool, va rog!
Da, se poate. Nu am vazut la restaurant, insa puteti gasi la Cora, daca vreti.
Nu pot sa spun ca e extraordinar, e insa interesant. Are miros de vin, are gust de vin… Un pic de amestec de gust mai dulceag dar si un pic otetit. Oricum, interesanta ideea.
