Ionut Pepenar

Cum sa rezolvi neintelegerile

- Ascultati punctul de vedere al celeilalte persoane. Nu trebuie sa fiti de acord cu ceea ce spune, dar trebuie sa ascultati punctul de vedere expus. In felul acesta veti afla mai multe lucruri despre persoana respectiva si despre ce trebuie facut pentru a rezolva situatia. Mai mult, adversarul isi va modifica atitudinea fata de voi. Din cand in cand, parafrazati sau rezumati cele spuse, pentru a va demonstra interesul si pentru a arata ca ascultati ceea ce spune.

- Puneti multe intrebari. Nu puneti intrebari agresive, de genul celor care incep cu “Cum ai putut sa…?”. Puneti intrebari care sa va ajute sa intelegeti punctul de vedere al celeilalte persoane. Ascultati raspunsurile si puneti intrebari pe baza acestora, daca este cazul. Nu acuzati persoana respectiva pentru ca nu raspunde la intrebarile voastre, ci continuati sa puneti intrebari pana cand primiti raspunsurile asteptate.

- Nu va enervti. Pastrati-va calmul, indiferent cat de opac ar fi interlocutorul. Nu uitati ca fiecare considera pozitia sa ca fiind justificata. Nu pierdeti timp si nu va puneti in situatia de a va simti frustrat, gandidu-va: “Cum poate fi atat de incapatanat?”. Acceptati dreptul acelei persoane de a nu fi de acord cu voi.

- Comunicati-va punctul de vedere in mod clar si detaliat. Lasati cealalta persoana sa vorbeasca prima; e in avantajul vostru sa fiti cel ce vorbeste al doilea. In timp ce va exprimati punctul de vedere, incearcati sa constatati daca sunteti ascultat si inteles. Daca interlocutorul nu va asculta, cereti-i sa se comporte cu aceeasi politete ca si cea pe care i-ai aratat-o.

- Insistati asupra problemelor si atitudinilor si nu asupra emotiilor si a aspectelor personale. Atrageti atentia asupra ceea ce poate fi constatat, nu asupra celor pe care le deduceti sau presupuneti. Nu atribuiti motive; acestea vor fi negate. Evitati afrontul personal; acesta este, in general, daunator si neproductiv in procesul de rezolvare a conflictului. Cea mai grea si mai importanta realizare intr-un conflict interpersonal se constata atunci cand ambele parti inteleg faptul ca neintelegerea lor consta intr-o problema pe care trebuie sa o rezolve impreuna, si nu in faptul ca fiecare este o problema pentru celalalt.

- Discutati situatia prezenta. Nu insista aspura trecutului si nu dezgopa vechi animozitati. Spune ceva de genul:”O astfel de afirmatie ma fac sa pun la indoiala motivele tale”; este mai bine decat “Niciodata nu am putut avea incredere in tine”.

- Concentrati-va asupra viitorului. Obiectivul acestei confruntari este acela de a gasi o solutie pentru relatia voastra viitoare. Prin urmare ste mai util sa intrebi: “Ce putem face pentru ca lucuri de genul asta sa nu se mai repete?” decat “Cum am ajuns in situatia asta?”.

- Asumati-va partea de vina in conflictul respectiv. In crearea si intretinerea unui conflict personal sunt implicate 2 parti. Dati un exemplu, recunoscand cel putin o mica parte a rolului vostru in conflictul respectiv, si vedeti daca si cealalta persoana va face acelasi lucru. Recunoasterea de catre fiecare a unei parti de vina poate uneori sa incheie ostilitatile pe loc.

- Rezumati necesitatile si dorintele ambelor parti. Acestea sunt cele mai importante aspecte care trebuie discutate si reprezinta rezumatul celor opt puncte de mai sus. Acum puteti sa va concentrati negocierile asupra rezolvarii unui numar cat mai mare dintre cerinte. Adopta o atitudine creativa in exploatarea optiunilor si in gasirea solutiilor echitabile.

- Mentineti canalele de comunicare deschise. Planificati impreuna o noua intalnire, la scurt timp, pentru a vedea in ce masura solutiile gasite sunt eficiente. Propuneti-va sa aveti discutii si mai deschise in viitor.

Despre jocurile copilariei mele

Sunt intr-o ordine aleatorie, nu stiu daca sunt ordonate cronologic.

- prin clasa a 6a cred ca jucam cel mai mult elasticul. da, am jucat si elasticul; 2 stateau fata in fata, cu un elastic in jurul gleznelor (sau mai sus, depinde de greutate) si cel care “sarea” elasticul trebuia sa urmeze anumite tipare. Si daca nu-i ieseau, altcineva trecea la rand.
- tot pe atunci jucam si leapsa pe ouate, leapsa pe cocotate sau leapsa cu animale; la cea pe ouate, cum venea cel ce trebuia sa ne dea leapsa, trebuia sa ne lasam pe vine; la cocotate trebuia sa ne suim pe garduri, masini, stalpi, etc, orice era mai sus de pamant. Leapsa pe animale era altfel: trebuia sa ne oprim brusc si sa spunem numele unui animal. Esential era ca numele animalului sa nu se repete atunci. Cred ca jocuri ca asta sau ca “tarile” ne ajutau sa invatam o gramada de lucruri utile. Nume de capitale, nume de animale, etc.
- pentru ca tot am zis de “tarile“, sincer nu mai tin exact minte jocul. Stiu ca eram mai multi, se desena pe jos un cerc impartit in mai multe felii, in care era parca numele cate unei tari. Se arunca mingea in sus, iar apoi… mai mult nu mai stiu… Cine ma ajuta sa-mi amintesc?
- un alt joc care-mi placea mult, mai ales ca ne puteam “demonstra” calitatile de buni jucatori in parculet, in spatele copacilor, a tufisurilor si a leaganelor, iar pe strazi dupa masini, era “fatea“. Cred ca niciodata nu am stiut cum se scrie “fatea ascunselea”. Imi placeau si tipurile de numaratoare. Ajunsesem la un moment dat sa le invat pe de rost si stiam cine o sa iasa sa se puna inca de la primele cuvinte.
- din seria jocurilor in aer liber mai faceau parte sporturile, in special fotbalul: cele 3 variante, la malai, 11 (sau 21) si diri-diri
Diri-diri: gaseam o poarta cu toate 3 barile, (sau un legan ca un semicerc – in cazul asta bara valora uniform pe toata lungimea). Eram unul sau doi in echipa si erau 2 echipe. Fiecare avea cate 2 suturi. Deci 4 suturi de echipa. Scopul era sa bati la scor. Dar erau doua tactici. Sa sutezi sa dai gol (puteai astfel sa dai maxim 4 goluri) sau sa sutezi la bara (barile laterale valorau 2 puncte, cea de sus 3, iar vinclul 5). Daca nimereai bara, primeai niste puncte. Fiecare punct iti dadea posibilitatea sa executi suplimentar o lovitura “de la 11m”. Daca dadeai bara-gol, primeai si gol si posibiliatea de lovitura, cu un singur portar. Ajunsesem expert in a lovi bara
La Malai: un jucator in poarta, 2 echipe in rest. Se juca deci la o singura poarta. Portarul se intorcea cu spatele la joc si arunca mingea “la malai”, apoi se intorcea sa apere (trebuia sa fie impartial). Jucatorii celor 2 echipe trebuiau sa dea goluri cat sa castige (se stabilea pana la cat se juca)
11 sau 21. Un portar si mai multi jucatori. Mingea se juca “din prima”, inainte de a trage la poarta mingea nu avea voie sa cada jos. Daca dadeai sut normal, era gol de un punct. Daca dadeai cu genunchiul, erau 2 puncte. Cu capul 3 puncte. Cu calcaiul, 4 puncte. Care se adunau in zestrea portarului. Care se tot schimba, pentru ca o alta regula era ca cine dadea mingea afara trecea in poarta. Si incepea si el sa stranga puncte. Ideea era sa iasa din joc la 11 puncte fix (sau 21). Trebuia sa ai grija, ca daca avea 9 puncte, trebuia ori sa mai primeasca 2 goluri normale, ori unul cu genunchiul. Daca depasea 11, o lua de la inceput. De la 10 putea chiar sa vaneze (sa arunce mingea in tine, iar apoi sa iasa afara si tu sa intri in poarta.
- tot din seria jocului cu mingea, mai era “ratele si vanatorii“. Erau 2 vanatori si mai multe rate. Vanatorii stateau la 10-15 metri distanta intre ei, iar ratele la mijloc. Vanatorii aruncau mingea unul spre altul, incercand sa atinga pe parcurs o ratza, care se putea feri. Daca o atingea, aceasta iesea din joc. Cel mai tare si apreciat era cel care era ultimul vanat.
- ce mai jucam noi afara? “portofelul“: intr-un loc se puneau niste surprize (fiecare jucator participa cu un anumit numar). Ne facusem niste portofele speciale, cu care aruncam de la o anumita distanta catre suprize; cine arunca cel mai aproape de ele castiga. Daca nu ma insel. Ajutati-ma sa-mi amintesc
- tot din seria asta era gropita sau liniuta/peretelul: faceam o groapa si aruncam de la distanta pana acolo cu monede de 1 sau 3 lei. Cel care arunca mai aproape de gropita dadea primul cu degetul in ban (bobarnac) care trebuia sa ajunga in gropita. Pe vremea aia nu stiam de golf, dar de fapt asta era jocul. La peretel era altfel, era ideea cu cine dadea cel mai aproape de perete.
- afara mai jucam “flori, fete si baieti” (si am uitat continuare)a. Asta e mai lung, trebuie sa-mi fac ordine in minte sa-l descriu; mai era “telefonul fara fir”, jocul la care radeam ca nebunii. Mai multi oameni ne asezam unul langa altul. Primul zicea la urechea urmatorului o propozitie, care era spusa de acesta mai departe si tot asa, pana la ultimul jucator. Ultimul spunea ce a inteles. Rareori ajungea informatia corecta
- din seria jocurilor “de casa”, pot aminti jocurile clasice cu carti: macao, popa-prostu’, septica, killer.
- mai erau apoi piticot, scrabble (revin cu scrabble), sus-jos. Acu’ le zice board-game. Atunci nu mai stiu cum le spuneam…
- ce nu o sa uit este “fotbalul de masa“: o bucata de candura de vreo 20 cm/10 cm. In fiecare colt si pe mijlocul lateralelor, cate un cui. In loc de porti, 2 cuie. In jurul lor, pe post de margine, era un elastic alb. Pe post de jucatori, cuie sau pioneze, cate 10 jucatori de camp si unul in poarta. Mingea? O biluta de rulment. Cu ce jucam de fapt? Cu betisoarele de inghetata ca niste lopeti. Jucam “turn-based”, cate unul pe rand. Unul dintre cele mai frumoase jocuri pe care le-am jucat.
- pe masa mai jucam maroco, jocul cu vreo 50 de betisoare ca betisoarele de frigarui de acum, pe care le invarteai in maini si apoi le aruncai pe masa. Urmatorul pas era sa ridici cate un bat (care era imbarligat de altele) fara sa le misti pe celalalte.

Mai sunt alte jocuri, sper sa-mi mai amintesc. Dar pana atunci ajuta-ma tu! Spune-mi ce-ti mai aduci aminte din jocurile copilariei tale?

aveti grija la cei ce va pot rani sau seca de energie

Les Parrott a identificat in cartea sa, High Maintenance Relationships, mai multe tipuri de oameni care sunt pasibili sa ne raneasca si sa ne sece de energie:

Criticii – se plang mereu sau ofera sfaturi nesolicitate
Martirii – sunt mereu victime si sunt plini de mila fata de sine
Suparatii – mereu pesimisti si negativisti
Buldozarele – cei lipsiti de bun simt
Barfitorii - cei ce raspandesc toate zvonurile
Control freaks (nu-mi place “monstrii controlatori”) – cei ce nu se pot relaxa si lasa lucrurile asa cum sunt
Tradatorii - cei duplicitari
Invidiosii – spumega mereu de invidie
Vulcanii – acumuleaza mereu tensiune si sunt gata sa erupa
Buretii – au mereu nevoi de ceva, dar nu dau nimic inapoi
Concurentii - tin scorul la orice

Sigur aveti in jurul vostru macar o persoana din categoria celor de mai sus. Aveti grija la cei care apartin unei astfel de categorii si incercati sa-i evitati pe cat posibili. Pentru a va fi bine. In prezent si viitor.

Shung-fei sau cum sa te linistesti

Relaxarea este o modalitate psihofiziologica de depasire a crizei de adaptare.

In mod normal, o minte care este supusa incontinuu unui efort considerabil va avea de suferit de pe urma acestei presiuni.

Iata mai jos o metoda de relaxare in 5 pasi simpli, foarte eficienta, care te poate ajuta intotdeauna:

1. Imagineaza-ti ca te afli la munte, langa un izvor.

2. Pasarile se aud ciripind in aerul rece si curat.

3. Nimic nu te poate deranja aici. Nimeni nu cunoaste locul tau secret.

4. Sunetul unei mici cascade creaza un fundal sonor linistitor.

5. Si acum, incearca sa-ti imaginezi cu claritate figura persoanei pe care o tii cu capul sub apa.

Nu e a asa ca esti mai relaxat?

P.S. Stiu ca titlul e gresit, asa am vrut

The planet is fine. The people are fucked

Posted with WordPress for BlackBerry.

teoria cifrelor umflate

ce, credeati ca numai la noi?

Facebook is going increasingly mobile as a service and it recently announced that it has more than 150 million active mobile users. The mobile figures break down as follows:

• iPhone has 102.2 million monthly active users
• Android has 11.9 million monthly active users
• BlackBerry has 62 million mau

The figures are a little strange as Apple said it has reached 100 million iOS devices shipped back in June and RIM has reported only 46 million BlackBerry subscribers as of the last quarterly conference call.

de aici

cateva recomandari de articole

2 in romana si 2 in engleza

In magazinele operatorilor, 95% din telefoane sunt achizitionate cu abonament
Branduri care au dat-o in bara

How to Fail as a Marketer in 10 Easy Steps
Social Media Trends Demanding for Marketers

despre telefon si bunul simt

Povestea cutiei cu piersici

initial m-am gandit ca mi-ar fi placut sa scriu eu povestea de mai jos. Apoi am inteles ca mai bine inteleg foarte bine ce zice ea si invat ce trebuie, nu doar sa citesc…

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?

cand pasiunea si munca se intalnesc…

… iese ceva cu adevarat uimitor. Va dati seama cat a putut exersa pentru a ajunge la acest nivel?

Asa, sa incep weekendul frumos