Ionut Pepenar

Pentru jucatorii de RPG-uri!

Cine a jucat macar o data un RPG va zambi in mod sigur la aceasta schema. Daca aveti rabdare si timp, uitati-va pana la sfarsit (clic pentru varianta marita)

de aici

Un televizor Nokia, va rog

In cautarea unor poze, mi-am reactivat contul de flickr. Si am gasit o poza facuta acum cativa ani, intr-un hotel undeva in tara. Imi scapa acum locatia, dar stiu ca mi-a facut mare placere sa o revad azi, m-a facut sa zambesc asa cum am zambit si prima data….

hartii, maculatura, sticla si borcane – RRR

Ok, recunosc ca erau de multe ori activitati impus de “sus”, heirupiste.

Totusi…

Da, vorbesc de colectarea la scoala a maculaturii, a sticlelor si borcanelor. Ideea e ca intr-adevar se reconditionau/reciclau. Poate motivul nu era cel de ecologism, poate doar se faceau bani din refolosire, dar efectul era acelasi, reciclam. Eram invatat de copil cum sa reciclez (apropos, nu aduc elogii unui sistem, nu ma intereseaza deciziile, vorbesc doar despre copilaria mea, ce am invatat, ce am facut).

Imi amintesc de centrele de hartie si sticla unde ma duceam o data la cateva saptamani cu hartia stransa (ziare, caiete, alte hartii) si luam bani la schimb. Bani pe care, ca orice copil care nu avea prea multe variante, imi cumparam carti (muuulte carti, sigur mai revin pe tema asta) si oranjada. Multa oranjada. Mai tineti minte plicurile acelea ca cele de zahar acum, pline probabil de chimicale, cu praful de oranjada? Cumparam cate 10 pliculete si doar vreo 2 le beam cu apa, restul le mancam asa, “pe gol”.

Din pacate acum nu mai reciclam, nici nu stiu daca mai exista centre pentru asa ceva… Acum le aruncam pe jos, la fel ca si multele pet-uri care sunt bombe ecologice… (gata, nu mai zic nimic, revin la copilarie).

Imi amintesc cu ce placere ma apucam sa strang din pod tot ce puteam si o luam pe mama sau pe tata si mergeam la scoala. Pentru ca voiam sa-mi fac planul mereu. Pentru ca vedeam sensul ca cineva sa stranga toate aceste “resturi”, in loc sa le aruncam noi la gunoi. Si ma facea sa ma simt mandru ca fac ceva util, ca ajut tara si ca mai si castig de cand in cand niste bani.

Ca tot am spus de “plan”. Nu mai stiu cifrele, dar era vorba de kilograme de hartie. Stiu ca ma duceam si cu 20-30 kg pe saptamana. Nu ma intrebati de unde aveam atata, ca nu stiu. Erau totusi ziare, saptamanale (nu pot uita de Saptamana), reviste, almanahuri (oho, si cate erau.. chiar daca aveau primele 10-20 pagini cu Ceausescu, restul erau chiar utile… Am unele acasa, poate caut niste titluri).

Aaaa, tocmai mi-am amintit cum se numeau activitatile… RRR: reciclare, refolosire, reconditionare. Parca asta era ordinea. Corectati-ma daca stiti!

Despre jocurile copilariei mele

Sunt intr-o ordine aleatorie, nu stiu daca sunt ordonate cronologic.

- prin clasa a 6a cred ca jucam cel mai mult elasticul. da, am jucat si elasticul; 2 stateau fata in fata, cu un elastic in jurul gleznelor (sau mai sus, depinde de greutate) si cel care “sarea” elasticul trebuia sa urmeze anumite tipare. Si daca nu-i ieseau, altcineva trecea la rand.
- tot pe atunci jucam si leapsa pe ouate, leapsa pe cocotate sau leapsa cu animale; la cea pe ouate, cum venea cel ce trebuia sa ne dea leapsa, trebuia sa ne lasam pe vine; la cocotate trebuia sa ne suim pe garduri, masini, stalpi, etc, orice era mai sus de pamant. Leapsa pe animale era altfel: trebuia sa ne oprim brusc si sa spunem numele unui animal. Esential era ca numele animalului sa nu se repete atunci. Cred ca jocuri ca asta sau ca “tarile” ne ajutau sa invatam o gramada de lucruri utile. Nume de capitale, nume de animale, etc.
- pentru ca tot am zis de “tarile“, sincer nu mai tin exact minte jocul. Stiu ca eram mai multi, se desena pe jos un cerc impartit in mai multe felii, in care era parca numele cate unei tari. Se arunca mingea in sus, iar apoi… mai mult nu mai stiu… Cine ma ajuta sa-mi amintesc?
- un alt joc care-mi placea mult, mai ales ca ne puteam “demonstra” calitatile de buni jucatori in parculet, in spatele copacilor, a tufisurilor si a leaganelor, iar pe strazi dupa masini, era “fatea“. Cred ca niciodata nu am stiut cum se scrie “fatea ascunselea”. Imi placeau si tipurile de numaratoare. Ajunsesem la un moment dat sa le invat pe de rost si stiam cine o sa iasa sa se puna inca de la primele cuvinte.
- din seria jocurilor in aer liber mai faceau parte sporturile, in special fotbalul: cele 3 variante, la malai, 11 (sau 21) si diri-diri
Diri-diri: gaseam o poarta cu toate 3 barile, (sau un legan ca un semicerc – in cazul asta bara valora uniform pe toata lungimea). Eram unul sau doi in echipa si erau 2 echipe. Fiecare avea cate 2 suturi. Deci 4 suturi de echipa. Scopul era sa bati la scor. Dar erau doua tactici. Sa sutezi sa dai gol (puteai astfel sa dai maxim 4 goluri) sau sa sutezi la bara (barile laterale valorau 2 puncte, cea de sus 3, iar vinclul 5). Daca nimereai bara, primeai niste puncte. Fiecare punct iti dadea posibilitatea sa executi suplimentar o lovitura “de la 11m”. Daca dadeai bara-gol, primeai si gol si posibiliatea de lovitura, cu un singur portar. Ajunsesem expert in a lovi bara
La Malai: un jucator in poarta, 2 echipe in rest. Se juca deci la o singura poarta. Portarul se intorcea cu spatele la joc si arunca mingea “la malai”, apoi se intorcea sa apere (trebuia sa fie impartial). Jucatorii celor 2 echipe trebuiau sa dea goluri cat sa castige (se stabilea pana la cat se juca)
11 sau 21. Un portar si mai multi jucatori. Mingea se juca “din prima”, inainte de a trage la poarta mingea nu avea voie sa cada jos. Daca dadeai sut normal, era gol de un punct. Daca dadeai cu genunchiul, erau 2 puncte. Cu capul 3 puncte. Cu calcaiul, 4 puncte. Care se adunau in zestrea portarului. Care se tot schimba, pentru ca o alta regula era ca cine dadea mingea afara trecea in poarta. Si incepea si el sa stranga puncte. Ideea era sa iasa din joc la 11 puncte fix (sau 21). Trebuia sa ai grija, ca daca avea 9 puncte, trebuia ori sa mai primeasca 2 goluri normale, ori unul cu genunchiul. Daca depasea 11, o lua de la inceput. De la 10 putea chiar sa vaneze (sa arunce mingea in tine, iar apoi sa iasa afara si tu sa intri in poarta.
- tot din seria jocului cu mingea, mai era “ratele si vanatorii“. Erau 2 vanatori si mai multe rate. Vanatorii stateau la 10-15 metri distanta intre ei, iar ratele la mijloc. Vanatorii aruncau mingea unul spre altul, incercand sa atinga pe parcurs o ratza, care se putea feri. Daca o atingea, aceasta iesea din joc. Cel mai tare si apreciat era cel care era ultimul vanat.
- ce mai jucam noi afara? “portofelul“: intr-un loc se puneau niste surprize (fiecare jucator participa cu un anumit numar). Ne facusem niste portofele speciale, cu care aruncam de la o anumita distanta catre suprize; cine arunca cel mai aproape de ele castiga. Daca nu ma insel. Ajutati-ma sa-mi amintesc
- tot din seria asta era gropita sau liniuta/peretelul: faceam o groapa si aruncam de la distanta pana acolo cu monede de 1 sau 3 lei. Cel care arunca mai aproape de gropita dadea primul cu degetul in ban (bobarnac) care trebuia sa ajunga in gropita. Pe vremea aia nu stiam de golf, dar de fapt asta era jocul. La peretel era altfel, era ideea cu cine dadea cel mai aproape de perete.
- afara mai jucam “flori, fete si baieti” (si am uitat continuare)a. Asta e mai lung, trebuie sa-mi fac ordine in minte sa-l descriu; mai era “telefonul fara fir”, jocul la care radeam ca nebunii. Mai multi oameni ne asezam unul langa altul. Primul zicea la urechea urmatorului o propozitie, care era spusa de acesta mai departe si tot asa, pana la ultimul jucator. Ultimul spunea ce a inteles. Rareori ajungea informatia corecta
- din seria jocurilor “de casa”, pot aminti jocurile clasice cu carti: macao, popa-prostu’, septica, killer.
- mai erau apoi piticot, scrabble (revin cu scrabble), sus-jos. Acu’ le zice board-game. Atunci nu mai stiu cum le spuneam…
- ce nu o sa uit este “fotbalul de masa“: o bucata de candura de vreo 20 cm/10 cm. In fiecare colt si pe mijlocul lateralelor, cate un cui. In loc de porti, 2 cuie. In jurul lor, pe post de margine, era un elastic alb. Pe post de jucatori, cuie sau pioneze, cate 10 jucatori de camp si unul in poarta. Mingea? O biluta de rulment. Cu ce jucam de fapt? Cu betisoarele de inghetata ca niste lopeti. Jucam “turn-based”, cate unul pe rand. Unul dintre cele mai frumoase jocuri pe care le-am jucat.
- pe masa mai jucam maroco, jocul cu vreo 50 de betisoare ca betisoarele de frigarui de acum, pe care le invarteai in maini si apoi le aruncai pe masa. Urmatorul pas era sa ridici cate un bat (care era imbarligat de altele) fara sa le misti pe celalalte.

Mai sunt alte jocuri, sper sa-mi mai amintesc. Dar pana atunci ajuta-ma tu! Spune-mi ce-ti mai aduci aminte din jocurile copilariei tale?