Ionut Pepenar

tu n-ai vrea un nervometru anticipativ?

Da, stiu ca nu exista. Dar mi-ar place. Cum adica ce face un nervometru anticipativ?

Pai in primul rand incepe sa piuie (si il aude doar posesorul) atunci cand se apropie o sesiune de nervi. Se apropie sefu’ si automat isi da seama ca te vei enerva. Sau colegul nesimtit cu care te certi mereu. Sau vecina aia tampita de la bloc de la parter. Sau vanzatoarea nesimtita care se uita mereu la tine urat.

Te uiti frumos la nervometru si iti arata ca te vei enerva de nivelul 2 din 10. N-ar fi rau, rau e sa depasesti 5. Si nervometru are si niste culori pe el. Intre 0 si 2 e safe si e alb. Intre 3 si 4 alta culoare. Si tot asa, ca la sistemul de coduri de alarma. Pana la nivelul maxim, 10, cand nervometrul se va sparge

Cand iti vin nervii, stii ce se va intampla. Sau poti anticipa. Ca d’aia se si cheama nervometru anticipativ. Si atunci iti dai seama daca merita sa te enervezi sau nu.

Nu ca ar merita sa te enervezi in general. Eu tot zic ca nu te enerveaza nimeni, ci tu alegi sa te enervezi. Bine, ca nici eu nu ma tin de ce zic si tot ma enervez. D’aia as vrea sa se inventeze acest nervometru.

Nici macar sa nu ma gandesc ca ma voi enerva. Sa anticipeze el si sa traga un semnal de alarma. Si apoi eu sa ma linistesc inca dinainte de a incepe acea discutie.

Cine se baga sa inventeze asa ceva?

scris initial in decembrie 2008

uneori e mai bine sa nu vorbesti

Uneori ne place sa vorbim doar pentru a ne auzi vocea. Alteori incercam sa evitam linistea din jur. Pentru ca nu suntem obisnuiti cu linistea sau poate pentru ca nu ne simtim confortabil cu noi insine atunci cand e liniste. Uneori vorbim ca sa ne dam mari cu ce am facut, ce stim, ce credem ca stim.

De multe ori vorbim doar pentru a ne sustine o idee fixa, indiferent daca e sau nu corecta. Vorbim ca sa aratam pe cine stim si pe cine stiu cei pe care ii stim. Uneori pur si simplu ne ies din gura cuvintele fara sa vrem. Si e prea tarziu deja sa le punem frana.

Alteori vorbim de caposi, pentru ca nu vrem sa recunoastem ca am gresit. Sau daca nu am gresit, doar ca sa nu aratam ca am gresit. Alte ori vorbim din inertie.

De cele mai multe ori, din cauzele de mai sus, nu stim sa ascultam. Auzim si zicem ca am ascultat. Si ne intrebam de unde atatea neintelegeri in viata noastra.

In ultimul timp am auzit multi oameni vorbind. Din toate motivele de mai sus. Nu stiu insa cati isi dau seama ca era mai bine sa taca in loc sa spuna chiar si un cuvant. Daca as putea, le-as zice ce mi-a zis si mie cineva:

in drumul spre intelepciune, primul pas este tacere; al doilea – sa asculti; al treilea – sa tii minte; al patrulea – sa practici; al cincilea – sa-i inveti pe altii

Din pacate nu poti sa spui oricui chestia asta, poate doar auto-ironic, poate asa inteleg. Desi de cele mai multe ori sansele sunt minime.

Si totusi, chiar daca le spui, unii trebuie sa auda de mai multe ori acelasi lucru pentru a intelege ceva.

Da, stiu, uneori inclusiv eu

post scris pe 23 feb 2009

Tag-ul “de pe vechiul blog”

Asa cum sugera un comentator la postul Un nou inceput, mai puteam “salva din articolele vechi cu site: pe google”. Stiam, dar nu luasem in calcul, stiind ca intr-un fel sau altul as putea sa recuperez mai mult. Tinand insa cont ca nu ma deranja un nou inceput, am zis sa arunc un ochi la cum ma vede google prin cache-ul lui. Si sa vad cum ma vad eu si ce-as vrea sa mai pastrez de pe vechiul blog. Asa a aparut tag-ul din titlu. O perioada o sa vedeti articole cu acest tag. Nu foarte lunga. Dar sigur sunt articole pe care, daca nu le-ati citit pana acum, o sa le cititi cu placere.

Lectura placuta!

P.S. Le-am gasit in reader aproape pe toate, dar voi face o selectie din ce pastrez. Nu regret ca pierd unele, altele le pastrez doar pentru mine..