uneori e mai bine sa nu vorbesti
Uneori ne place sa vorbim doar pentru a ne auzi vocea. Alteori incercam sa evitam linistea din jur. Pentru ca nu suntem obisnuiti cu linistea sau poate pentru ca nu ne simtim confortabil cu noi insine atunci cand e liniste. Uneori vorbim ca sa ne dam mari cu ce am facut, ce stim, ce credem ca stim.
De multe ori vorbim doar pentru a ne sustine o idee fixa, indiferent daca e sau nu corecta. Vorbim ca sa aratam pe cine stim si pe cine stiu cei pe care ii stim. Uneori pur si simplu ne ies din gura cuvintele fara sa vrem. Si e prea tarziu deja sa le punem frana.
Alteori vorbim de caposi, pentru ca nu vrem sa recunoastem ca am gresit. Sau daca nu am gresit, doar ca sa nu aratam ca am gresit. Alte ori vorbim din inertie.
De cele mai multe ori, din cauzele de mai sus, nu stim sa ascultam. Auzim si zicem ca am ascultat. Si ne intrebam de unde atatea neintelegeri in viata noastra.
In ultimul timp am auzit multi oameni vorbind. Din toate motivele de mai sus. Nu stiu insa cati isi dau seama ca era mai bine sa taca in loc sa spuna chiar si un cuvant. Daca as putea, le-as zice ce mi-a zis si mie cineva:
in drumul spre intelepciune, primul pas este tacere; al doilea – sa asculti; al treilea – sa tii minte; al patrulea – sa practici; al cincilea – sa-i inveti pe altii
Din pacate nu poti sa spui oricui chestia asta, poate doar auto-ironic, poate asa inteleg. Desi de cele mai multe ori sansele sunt minime.
Si totusi, chiar daca le spui, unii trebuie sa auda de mai multe ori acelasi lucru pentru a intelege ceva.
Da, stiu, uneori inclusiv eu 
post scris pe 23 feb 2009